17 definiții pentru ademenitor
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- antonime (1)
Explicative DEX
ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.
ademenitor, ~oare a [At: BELDIMAN, O. 21 / V: (reg) ~minitor, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: ademeni + -tor] 1 Care ademenește (1) Si: atrăgător, ispititor, tentant. 2 Care ademenește (2) Si: amăgitor, înșelător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENITOR adj. verb. ADEMENI. Care ademenește, amăgitor: avea un ohip ~ cum nu mai văzusem (GN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106. – Variantă: (regional) adimenitor, -oare (ODOBESCU, S. III 634) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENITOR, -OARE, ademenitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitor, -oare adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADEMENITOR ~oare (~ori, ~oare) Care ademenește; care atrage; care farmecă. Propunere ~oare. /a ademeni + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENITOR, -OARE adj. v. ademenitor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENITOR, -OARE adj. v. ademenitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimenitor, ~oare a vz ademenitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENITOR, -OARE, adj. v. ademenitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENITOR, -OARE, adj. v. ademenitor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ademenitor adj. m., pl. ademenitori; f. sg. și pl. ademenitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ADEMENITOR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~oare.) 2. s., adj. v. seducător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENITOR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. s., adj. amăgitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Ademenitor ≠ dezgustător, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ademenitor, ademenitoareadjectiv
-
- Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. DLRLC
- Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. DLRLC
- S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106. DLRLC
-
etimologie:
- Ademeni + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.