ABAZIE, abazii, s. f. (Med.) Tulburare nervoasă manifestată prin necoordonarea mișcărilor în mers, datorată disfuncției aparatului vestibular. – Din fr. abasie.

abazie sfs [At: BREBAN, D. G. 6. / E: fr abasie] Tulburare a sistemului nervos, caracterizată prin mers dezordonat, uneori cu tulburări de echilibru.

abazíe s.f. (med.) Imposibilitate de a merge normal din cauza tulburării coordonării mișcărilor, fără modificarea forței musculare sau a sensibilității. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. abasie; cf. gr. ά „fără”, βάσις „mers”.

ABAZIE s. f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie.

ABAZIE s.f. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă, mai ales în cazurile de isterie, prin neputința de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fără, basis – mers].

abazie s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal. (< fr. abasie)

ABAZIE f. Tulburare a sistemului nervos manifestată prin neputința de a merge normal. [Art. abazia; G.-D. abaziei] /<fr. abasie

abazie (dispozitiv de apărare)^[1] s. f., art. abazia, g.-d. art. abaziei; pl. abazii, art. abaziile (desp. -zi-i-)

abazie s. f., art. abazia, g.-d. abazii, art. abaziei; pl. abazii, art. abaziile

abazie s. f., art. abazia, g.-d. abazii, art. abaziei

abazie s. f., art. abazia, g.-d. abazii, art. abaziei