opțiuni
  • info

16 definiții pentru învoioșa

din care

Explicative DEX

învoioșa vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 165 / V: (înv) ~ieșa / Pzi: ~șez / E: în- + voios] 1-2 A (se) înveseli (1-2).

ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioși (SBIERA, P. 72) vb. IV.

ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.

A ÎNVOIOȘA ~ez tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios

A SE ÎNVOIOȘA mă ~ez intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios

învoioșà v. a deveni voios.

învoieșa v vz învoioșa

ÎNVOIOȘI vb. IV v. învoioșa.

învoĭeșéz v. tr. (d. voĭe, voĭos). Vechĭ. Înveselesc. V. învoĭoșesc.

învoĭoșésc v. tr. (d. voĭos). Rar. Fac voĭos, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. învoĭeșez.

Ortografice DOOM

învoioșa vb., ind. prez. 1 sg. învoioșez, 3 sg. și pl. învoioșează; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșeze

Sinonime

ÎNVOIOȘA vb. v. înveseli.

învoioșa vb. v. ÎNVESELI.

Antonime

A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî

A învoioșa ≠ a întrista

A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî

Intrare: învoioșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoioșa
  • ‑nvoioșa
  • învoioșare
  • ‑nvoioșare
  • învoioșat
  • ‑nvoioșat
  • învoioșatu‑
  • ‑nvoioșatu‑
  • învoioșând
  • ‑nvoioșând
  • învoioșându‑
  • ‑nvoioșându‑
 singular plural
  • învoioșează
  • ‑nvoioșează
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoioșez
  • ‑nvoioșez
 (să)
  • învoioșez
  • ‑nvoioșez
  • învoioșam
  • ‑nvoioșam
  • învoioșai
  • ‑nvoioșai
  • învoioșasem
  • ‑nvoioșasem
a II-a (tu)
  • învoioșezi
  • ‑nvoioșezi
 (să)
  • învoioșezi
  • ‑nvoioșezi
  • învoioșai
  • ‑nvoioșai
  • învoioșași
  • ‑nvoioșași
  • învoioșaseși
  • ‑nvoioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învoioșează
  • ‑nvoioșează
 (să)
  • învoioșeze
  • ‑nvoioșeze
  • învoioșa
  • ‑nvoioșa
  • învoioșă
  • ‑nvoioșă
  • învoioșase
  • ‑nvoioșase
plural I (noi)
  • învoioșăm
  • ‑nvoioșăm
 (să)
  • învoioșăm
  • ‑nvoioșăm
  • învoioșam
  • ‑nvoioșam
  • învoioșarăm
  • ‑nvoioșarăm
  • învoioșaserăm
  • ‑nvoioșaserăm
  • învoioșasem
  • ‑nvoioșasem
a II-a (voi)
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
 (să)
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
  • învoioșați
  • ‑nvoioșați
  • învoioșarăți
  • ‑nvoioșarăți
  • învoioșaserăți
  • ‑nvoioșaserăți
  • învoioșaseți
  • ‑nvoioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoioșează
  • ‑nvoioșează
 (să)
  • învoioșeze
  • ‑nvoioșeze
  • învoioșau
  • ‑nvoioșau
  • învoioșară
  • ‑nvoioșară
  • învoioșaseră
  • ‑nvoioșaseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoioși
  • ‑nvoioși
  • învoioșire
  • ‑nvoioșire
  • învoioșit
  • ‑nvoioșit
  • învoioșitu‑
  • ‑nvoioșitu‑
  • învoioșind
  • ‑nvoioșind
  • învoioșindu‑
  • ‑nvoioșindu‑
 singular plural
  • învoioșește
  • ‑nvoioșește
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoioșesc
  • ‑nvoioșesc
 (să)
  • învoioșesc
  • ‑nvoioșesc
  • învoioșeam
  • ‑nvoioșeam
  • învoioșii
  • ‑nvoioșii
  • învoioșisem
  • ‑nvoioșisem
a II-a (tu)
  • învoioșești
  • ‑nvoioșești
 (să)
  • învoioșești
  • ‑nvoioșești
  • învoioșeai
  • ‑nvoioșeai
  • învoioșiși
  • ‑nvoioșiși
  • învoioșiseși
  • ‑nvoioșiseși
a III-a (el, ea)
  • învoioșește
  • ‑nvoioșește
 (să)
  • învoioșească
  • ‑nvoioșească
  • învoioșea
  • ‑nvoioșea
  • învoioși
  • ‑nvoioși
  • învoioșise
  • ‑nvoioșise
plural I (noi)
  • învoioșim
  • ‑nvoioșim
 (să)
  • învoioșim
  • ‑nvoioșim
  • învoioșeam
  • ‑nvoioșeam
  • învoioșirăm
  • ‑nvoioșirăm
  • învoioșiserăm
  • ‑nvoioșiserăm
  • învoioșisem
  • ‑nvoioșisem
a II-a (voi)
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
 (să)
  • învoioșiți
  • ‑nvoioșiți
  • învoioșeați
  • ‑nvoioșeați
  • învoioșirăți
  • ‑nvoioșirăți
  • învoioșiserăți
  • ‑nvoioșiserăți
  • învoioșiseți
  • ‑nvoioșiseți
a III-a (ei, ele)
  • învoioșesc
  • ‑nvoioșesc
 (să)
  • învoioșească
  • ‑nvoioșească
  • învoioșeau
  • ‑nvoioșeau
  • învoioșiră
  • ‑nvoioșiră
  • învoioșiseră
  • ‑nvoioșiseră
învoieșa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învoioșa, învoioșezverb

  • 1. regional A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. DLRLC DLRM
    sinonime: înveseli antonime: indispune mohorî mâhni posomorî întrista
    • format_quote Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. DLRLC
    • format_quote Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. DLRLC
etimologie:
  • în- + voios DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.