ÎNFUNDAT¹ s. n. Faptul de a (se) înfunda. – V. înfunda.

înfundat¹ sn [At: GHEREA, ST. CR. II, 163 / Pl: ~uri / E: înfunda] 1-2 Înfundare (1-2). 3 (Fig) Înăbușire. 4 Îndesare. 5 (Pgn) Umplere. 6 (Buc) Săturare. 7 (Buc) Ghiftuire. 8-13 Înfundare (8-13). 14 Încuibare. 15 Cufundare. 16 Închidere. 17 Rătăcire. 18 Ascundere. 19 (Reg) Transpirație. 20-24 Înfundare (20-24).

ÎNFUNDAT I. adj. p. ÎNFUNDA ¶ ¶ C. NEÎNFUNDAT ¶ 1 Astupat cu un fund; fără ieșire; adus la strîmtoare, încurcat ¶ 2 Ⓕ Deștept, priceput, dibaciu: Moș-Ariciu e ~ al cioarelor și are multă pricepere la cap (MAR.). II. adj. și adv. Înnăbușit: se auzi un chicotit de rîs ~ (VLAH.); se auziră... suspine și șoapte ~ de nemulțumire (ODOB.); a plîns ~ toată noaptea (CAR.); rîse Prometeu ~ de prostia lui Joe (ISP.); PE NFUNDATE, F PE NFUNDATE-TELE loc. adv.: Maria începu să plîngă pe ’nfundate (DLVR.); partenerii și galeria rîd pe ’nfundate (BR.-VN.); plîngea noaptea pe ’nfundatele (VLAH.).

ÎNFUNDAT¹ s. n. Înfundare, astupare, astupat¹. – V. înfunda.

ÎNFUNDAT¹ s. n. (în loc. adv.) Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. Evantia suferea în tăcere. Noaptea uneori gemea plîngînd pe înfundate. BART, E. 306. A lăcrămat pe înfundate de dorul calului. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Biata fată tăcea și plîngea pe înfundate, neavînd cui spune focul. POPESCU, B. I 110. – Formă gramaticală: (în locuțiune) înfundate.

ÎNFUNDAT¹ n. v. A ÎNFUNDA și A SE ÎNFUNDA. ◊ Pe ~ fără zgomot; înădușit. /v. a (se) înfunda

înfundát, -ă adj. Astupat, închis: butoĭ, butelie, stradă înfundată. Înăbușit, înădușit: rîsete înfundate. Ascuns, la adăpost: beție, bătaĭe înfundată. Redus la nemișcare orĭ tăcere: hoțu se văzu înfundat. Adv. În mod înădușit, secret: a rîde, a plînge înfundat. În secret, fără să se audă: l-aŭ bătut înfundat. Pe înfundate, fără să se audă (maĭ ales ironic): a rîde, a bea, a bate pe înfundate.

înfundat s. n.

!înfundat s. n.

înfundat s. n. (pl. înfundate în loc. pe ~)

înfundate (pe ~) loc. adv.

înfundate (pe ~) loc. adv.