3 definiții pentru țintuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țintuță sf [At: JARNIK – BÎRSEANU, D. 267 / Pl: ~țe / E: țintă1 + -uță] (Reg) 1-18 Țintișoară (1-18). corectat(ă)
ȚINTUȚĂ, țintuțe, s. f. (Regional) Țintișoară. Și calul ți-l potcovește Cu potcoave de aramă, Cu țintuțe de argint. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTUȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: țintuță
țintuță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țintuță, țintuțesubstantiv feminin
- 1. Țintișoară. DLRLC DLRMsinonime: țintișoară
- Și calul ți-l potcovește Cu potcoave de aramă, Cu țintuțe de argint. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267. DLRLC
-
etimologie:
- țintă + sufix -uță. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.