O definiție pentru șăgart
Etimologice
șăgart (-ți), s. m. – (Banat) Elev, discipol. Tc. șagird, prin intermediul sb. šegrt (Tiktin).
Intrare: șăgart
șăgart substantiv masculin
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)