însâmbrare sf [At: CHEST. V, 46/34 / V: (înv) ~sim~ / Pl: ~rări / E: însâmbra] 1 (Mar) Întovărășire. 2 (Mar; pex) Căsătorie. 3 (Reg) Asociere în vederea unui scop, unei afaceri comune etc. Si: însâmbrat¹ (3). 4 (Pex) Unire. 5 (Spc) Asociere în vederea înființării unei stâne Si: însâmbrat¹ (5). 6 (Spc) Oaie dată cadou celui care intră ucenic la cioban Si: însâmbrat¹ (6). 7 (Reg) Intrare în leafă Si: însâmbrat¹ (7).

însâmbra [At: DOSOFTEI, MOL. 114 / V: (înv) ~sim- / Pzi: ~rez / E: în- + sâmbră) 1 vt (Mar) A lua pe cineva de tovarăș. 2 vt (Mar; pex) A lua pe cineva în căsătorie. 3 vr (Reg) A se asocia cu cineva în vederea unui scop, a uaei afaceri comune etc. 4 vr (Pex) A se uni. 5 vr (Spc) A se întovărăși spre a forma o stână. 6 (Reg) A intra în leafă.

însimbra v vz însâmbra

însimbrare sf vz însâmbrare

însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS.

însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc.

însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însâmbrez, 3 însâmbrează; conj. prez. 1 sg. să însâmbrez, 3 să însâmbreze

însâmbra (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbrează

însâmbra vb., ind. prez. 1 sg. însâmbrez, 3 sg. și pl. însâmbrează

ÎNSÂMBRA vb. v. asocia, grupa, însoți, întovărăși, uni.

însîmbra vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.

însâmbrare s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune).

însimbra, însimbrez, vb. I (reg., înv.) a (se) întovărăși.

însâmbrá, însâmbrez, v.t.r. (reg.) I. (t.) 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (r.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).

însâmbra, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).

însâmbra, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie”.