8 definiții pentru înmugurit

Explicative DEX

ÎNMUGURIT, -Ă, înmuguriți, -te, adj. Care a făcut muguri; mugurit, încăpușat. – V. înmuguri.

ÎNMUGURIT, -Ă, înmuguriți, -te, adj. Care a făcut muguri; mugurit, încăpușat. – V. înmuguri.

înmugurit1 sn [At: DA ms / V: rat / Pl: ~uri / E: înmuguri] 1-2 Înmugurire (1-2). 3 (Fig) Început1.

înmugurit2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 114 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: înmuguri] 1 (D. plante, arbori etc.) Cu mugurii dezvoltați. 2 (Fig; d. concepții, idei etc.) Care a prins contur în mintea cuiva. 3 (Fig) Început2. 4 (Țes; îs) Fir - Fir rezultat din anumite procedee de filatură.

ÎNMUGURIT, -Ă, înmuguriți, -te, adj. (Despre plante) Care a dat muguri. Din livezile înmugurite, din grădinile cu flori, veneau adieri pline de miresme. SADOVEANU, O. IV 58. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. Plăpîndele lui ramuri abia înmugurite... Nainte de-a-și da rodul mureau învinețite. MACEDONSKI, O. I 114.

înmugurat1 sn vz înmugurit1

înmugurat2, ~ă a vz înmugurit2

Sinonime

ÎNMUGURIT adj. (BOT.) (reg.) împupit, încăpușat. (Plantă ~.)

ÎNMUGURIT adj. (BOT.) (reg.) împupit, încăpușat. (Plantă ~.)

Intrare: înmugurit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritul
  • înmuguritu‑
  • ‑nmuguritul
  • ‑nmuguritu‑
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurita
  • ‑nmugurita
plural
  • înmuguriți
  • ‑nmuguriți
  • înmuguriții
  • ‑nmuguriții
  • înmugurite
  • ‑nmugurite
  • înmuguritele
  • ‑nmuguritele
genitiv-dativ singular
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritului
  • ‑nmuguritului
  • înmugurite
  • ‑nmugurite
  • înmuguritei
  • ‑nmuguritei
plural
  • înmuguriți
  • ‑nmuguriți
  • înmuguriților
  • ‑nmuguriților
  • înmugurite
  • ‑nmugurite
  • înmuguritelor
  • ‑nmuguritelor
vocativ singular
plural
înmugurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmugurit, înmugurisubstantiv neutru, adjectiv

  • 1. Care a făcut muguri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din livezile înmugurite, din grădinile cu flori, veneau adieri pline de miresme. SADOVEANU, O. IV 58. DLRLC
    • format_quote Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. Plăpîndele lui ramuri abia înmugurite... Nainte de-a-și da rodul mureau învinețite. MACEDONSKI, O. I 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmuguri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.