❍ ÎNGURZI, ÎNGRUZI (-zesc), Trans. ÎNGURGA (-gurg) vb. tr. A încreți (cu ajutorul unei sfori petrecute prin mai multe găuri): ~ opincile; corzile în marginile (volocului) îngurzite,... așa că mijlocul se lasă ca un sîn (ȘEZ.); apoi le-a îngruzit frumos (opincile) și a petrecut cîte o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe (CRG.); în zama aceea roșie băgau opincile, (și) după uscare le îngurgau (RET.); desgurgă curelușa cea ca o pleasnă cu care era îngurgat șerpariul (RET.).