ÎNGROPA (-op) I. vb. tr. 1 A băga în pămînt, în groapă, a înmormînta: au murit mulți oameni, cît nu-i puteau ~, și-i aruncau prin gropi de-i năruiau (NEC.) ¶ 2 A ascunde un lucru în pămînt, într’o groapă; a acoperi cu pămînt: ~ o comoară; ~ vița ¶ 3 Ⓕ A afunda, a cufunda: îngropîndu-și capul aprins în velița albă și rece a omătului (GRIG.); își îngropă bărbia în palme (GRL.). II. vb. refl. A se băga într’o groapă, a se ascunde acoperindu-se cu pămînt, a se vîrî adînc, a se înfunda: rîde ca un cioclu care s’ar duce singur să se îngroape (ALECS.); m’am îngropat în țărnă la rădăcina unui păpușoiu (CRG.); ți se îngropa fluierul (piciorului în zăpadă) până dincolo de genunchi (DLVR.).