ÎNGREUIA (-uiez; pers. a 3-a: -uiază și -uie) vb. tr. și refl. A (se) face (mai) greu, (mai) greoiu, a (se) împovăra: începu Constantin Duca-Vodă... și pe mazili a-i ~ cu dăjdii grele și dese (NEC.); i-am pus la nas niște mirodenii... prin mijlocul cărora i-am îngreuiat somnul (GN.); un sentiment penibil... îi îngreuia trupul și mintea (VLAH.); casa s’a mai îngreuiat cu un mîncău (CRG.).