ÎNFOIA (-foiu, ‼ foiez) vb. tr. și refl. 1 A (se) umfla (ca un foale): intră vîntul prin ei și mi-i înfoia ca pe niște foi de suflat (RET.); gospodina... cu o foșnitoare fustă... crohmolită care-i înfoiază pe de-desubt rochia de lînă (SAD.); Ⓕ: îl înfoaie mînia... că era iute la fire de para focului (RET.); atunci se înfoaie apa de trecu peste țărmuri (RET.) ¶ 2 A (se) afîna.