ÎNCRUNTA (-crunt) I. vb. tr. 1 A crunta: l-a încruntat de a curs sînge (VOR.) ¶ 2 A încreți: încruntă sprînceana și se oțărî de supărare (ISP.). II. vb. refl. 1 A se crunta, a se înroși, a se injecta de sînge: sabia mea în voi se ~ (LET.); Ochii ’n sînge se ’ncrunta (ALECS.) ¶ 2 A se umplea de sînge: vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pe altul se încruntară (ȚICH.) ¶ 3 A se posomorî, a lua o înfățișare crîncenă, cumplită: ochii i se măreau și se încruntau (GN.); privirea i se încrunta, parc’ar fi văzut sînge înaintea ochilor (DLVR.); se încruntară cînd auziră aceste vorbe defăimătoare (ISP.).