ÎNCIUDA (-dez) vb. refl. A-i fi ciudă, a se ciudi, a-i fi necaz; a se supăra, a se necăji: înciudîndu-se omul pe dînsa, începu a o bate (CRG.); ursul, auzind că încă-l mai ia și la rîs, se înciudează și mai tare (CRG.); Sofia înciudată, și hotărîtă să descopere adevărul (BR.-VN.).