ÎNCHIPUI (-puesc, -puiu) I. vb. tr. 1 A înfățișa, a reprezenta, a arăta un chip (sau chipuri) anumit: marmura închipuia fel de fel de flori (ISP.); pe o șiștoacă lăturalnică, zăpada îngrămădită închipuise un pod (N.-UR.); unele (jocuri)... parc’ar da să închipue o luptă, o răpire, o rupere de fugă (VLAH.) ¶ 2 A alcătui, a forma, a înjheba: închipui treptele unei scări (ISP.); tu ai boi, de ce nu-ți închipuești și un car? (CRG.); fie-care își închipuise o ortografie (NEGR.) ¶ 3 A-și ~, a-și reprezenta un lucru în minte, a-și imagina: și-a închipuit că am să-l las să plece; nu-i el tocmai așa de prost ca să-și închipuiască că-l așteptăm cu colaci calzi (ALECS.). II. vb. refl. 1 A se socoti, a se crede că este: vorbind și răspunzîndu-și singur, închipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți (DLVR.) ¶ 2 ‡ A se asemăna cu cineva, a fi după chipul cuiva: se închipuește Iudei ca cum el au vîndut pre Hristos pentru ca să dobîndească galbeni (PRV.-MB.).