ÎNAINTA (-tez) I. vb. intr. 1 A merge, a porni înainte, mai departe: abia am putut ~ din cauza zăpezii; ocolirea împrejurul prăpastiei și văzură că dîra de sînge nu mai înainta (ISP.); Ⓕ: ~ în vîrstă, a îmbătrîni, a deveni din ce în ce mai bătrîn ¶ 2 A merge prea iute: ceasornicul meu înaintează ¶ 3 A se ridica, a se înălța în grad: ~ în slujbă ¶ 4 A fi mai ieșit afară: acoperișul înaintează în stradă ¶ 5 A face progrese; a spori; a ajunge departe (vorb. de o lucrare, etc.). II. vb. tr. 1 A ridica, a înălța în grad, a avansa: l-a înaintat căpitan ¶ 2 A fi cuiva de folos, a ajuta, a face să progreseze: sfatul ce-mi dai nu mă înaintează de loc ¶ 3 A adresa, a da, a trimite: ~ o petiție, o cerere ¶ 4 A spune, a susține ceva: mereu înaintezi cîte o altă părere.