O definiție pentru vaitău
Etimologice
vaitău (-taie), s. n. – Vas cu care morarul separă uiumul. Sb. vajda „beneficiu”, cf. faidă.
Intrare: vaitău
vaitău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)