TRAPĂ, trape, s. f. 1. Deschidere într-o podea sau într-un tavan pentru accesul într-o pivniță, sub podiumul unei scene, într-un pod etc.; ușă orizontală a acestei deschideri; chepeng. ♦ Spec. Deschidere de control sub podeaua unui teatru, a unui vapor etc. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.

trapă² sf [At: BRANDZA, FL. 219 / Pl: ~pe / E: lat Trapa (natans)] (Bot; reg; șîc ~-înotătoare) Cornaci (8) (Trapa natans).

trapă¹ sf [At: I. BOTEZ, B. I, 9 / Pl: ~pe / E: fr trappe] 1 Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. 2 Deschizătură pe care o acoperă o trapă¹ (1). 3 Acoperământ al unei capcane pentru prinderea animalelor mari. 4 (Îrg) Tarabă (11).

TRAPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.

TRAPĂ, trape, s. f. 1. Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. V. chepeng. 2. Un fel de pedală la capcanele folosite pentru prinderea animalelor mamifere.

TRAPĂ s.f. 1. Ușă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permițînd controlul diverselor piese și instalații dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe].

TRAPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)

TRAPĂ ~e f. 1) Ușă orizontală în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; chepeng. 2) Acoperământ așezat peste o capcană pentru prinderea animalelor. /<fr. trappe

trapă f. tarabă, oblon: închide trapa AL. (= fr. trappe).

*trápă f., pl. e (fr. trappe, de orig. germ., ca și rom. trampolin, trambalez și draghină). Barb. Chepeng, clapă orizontală, ca la o capcană de animale marĭ saŭ pe o scenă.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap¹] (Rar; d. cai) A merge la trap¹ (5).

TRAPA, pers. 3 trapează și trapă, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377.

TRAPA, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap².

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].

trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape

trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape

trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape

TRAPĂ capac rabatabil sau culisant care acoperă deschizătura cu același nume în podeaua unei aeronave sau în coada acesteia. Prin trapă se încarcă sau se lansează materiale sau parașutiști.

TRAPĂ s. v. chepeng.

trapa, pers. 3 sg. trapă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.