toloacă sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 5/12 / V: (reg) ~agă / Pl: ~ace, (reg) ~Ioci / E: ucr толока] (Reg) 1 Ogor lăsat necultivat o anumită perioadă, pentru a deveni mai productiv Si: (pfm) pârloagă. 2 Teren liber, neîngrădit, între case sau la marginea unei localități, unde pasc vitele, unde se joacă copiii. 3 Loc mai jos pe coasta muntelui sau a dealului. 4 Drum mai jos decât grădinile sau ogoarele din jur. 5 Loc mlăștinos.