Definiția cu ID-ul 1352502:
Regionalisme / arhaisme
tocănắu, (tocăner), s.n. (reg.) Băț cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleț: „La șezătoare, fetele să strâng laolaltă și adună la una în poală tăte lingurile, furcuțăle, cuțâtele, sucitoru' și tocănău” (Bilțiu, 2009: 209). (Maram.). – Din tocană + suf. -ău (MDA).