TIPTIL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptil adv.] – Din tc. tebdil.