tihoárcă și tohoárcă (oa dift.) f., pl. e (poate d. vsl. *tŭhorka, fem. d. tŭhorĭ, dihor, pin aluz. la putoarea eĭ, maĭ ales cînd o ploŭă. V. tigoare). Mold. Trans. Burcă, cojoc de oaĭe lung cu blana pe afară care ține cĭobanuluĭ loc de pelerină: c’o tohoarcă mițoasă’n spate (Sadov. VR. 1911¹, 4, 50). – Ti- la Prut. V. sarică și bitușă.^[1]