TABUN, tabunuri, s. n. Herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. Poprim aici breazul și dăm în schimb alt cal din tabunul nostru. SADOVEANU, N. P. 96. Să pregătească neîntîrziat cîțiva cai de călărie... dintre cei de tabun. CAMIL PETRESCU, O. II 4. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Regional) Loc de pășune pentru cai, vite sau oi.