tabun sn [At: CUPARENCU, V. 24/28 / V: (reg) ~bon (Pl: ~oane), tambon, tăboi, tăbon / Pl: ~uri / E: tt tabun cf ucr табун] 1 Herghelie de cai sălbatici (din stepă). 2 Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă). 3 (Mol) Cireadă de vite. 4 (Mol) Turmă mare de oi. 5 (Mol) Ceată mare de oameni. 6 (înv) Grupare de războinici tătari. 7 (înv) Așezare tătărească. 8 (înv) Loc de popas. 9 (Reg) Tabără de care. 10 (Mun; Olt) Pășune. 11 (Reg; prc) Porțiunea din pășune pe care paște un cal priponit.