SUPRAALIMENTARE, supraalimentări, s. f. Faptul de a (se) supraalimenta; supraalimentație. ♦ (Tehn.) Alimentare cu o încărcătură suplimentară a unui motor cu ardere internă pentru asigurarea puterii necesare la funcționarea în aer rarefiat (la altitudine) sau când turațiile sunt foarte mari. [Pr.: -pra-a-] – V. supraalimenta.