stărostie sf [At: SIMION. DASC., LET. I A, 32 / Pl: ~ii / E: staroste + -ie] 1 Funcția sau rangul de staroste (1). 2 Perioadă de timp în care cineva exercită această funcție sau are acest rang. 3 (Înv) Dregătorie, la diferite curți domnești și împărătești, asemănătoare cu stărostia (1). 4 Instituție administrativă care se află sub conducerea starostelui (1). 5 Clădire în care funcționa această instituție. 6 Personalul acestei instituții. 7 (Pex) Ținut în care își exercita atribuțiile starostele (1). 8 Funcția de staroste (3). 9 Perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 10 Organizație meșteșugărească, breaslă, corporație condusă de un staroste (3). 11 Clădire în care își are sediul această organizație. 12 (Reg) Pețit. 13 (În legătură cu verbele „a merge”, „a se duce” etc.; îlav) În ~ În pețit.