SPÎRCUIT, -Ă, spîrcuiți, -te, adj. (Învechit și regional) Rupt în bucăți; sfîșiat, sfîrticat, ciopîrțit. ♦ Zdrobit, distrus, nimicit; (despre grupuri, colectivități) pus pe fugă, risipit, împrăștiat. Somotreț era acum un simplu punct unde fusese trimis în refacere regimentul spîrcuit. SADOVEANU, M. C. 99.