solovârfiță sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1051 / V: (reg) ~rni~, ~vârvi~, sovârvi~ / Pl: ~țe / E: solovârf + -iță] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, ovale, cu tulpina și florile purpurii, care crește prin locuri păduroase și aride și în zona câmpiilor, lângă drumuri și mărăcinișuri (Phlomis tuberosa). 2 (Bot; reg) Bundița-vântului (Phlomis punges).