2 definiții pentru slugărelnic
Explicative DEX
slugărelnic, ~ă a [At: PLEȘOIANU, T. I, 95/5 / Pl: ~ici, ~ice / E: slugări + -elnic] (Îvr) 1 (D. oameni) Slugarnic (1). 2 Săritor (21).
Arhaisme și regionalisme
slugărelnic, slugărelnică, adj. (înv.) 1. (despre oameni) slugarnic. 2. săritor (la treburi, la ajutat).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: slugărelnic
slugărelnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)