sedrie sf [At: TURCU, R. 101 / Pl: ~ii / E: lat sedria] (Înv; Trs) 1 Adunare a nobililor dintr-un ținut. 2 (Îs) ~ orfanală Instanță administrativă constituită pentru supravegherea averii minorilor orfani și pentru rezolvarea problemelor tutelare.

SEDRIE, sedrii, s. f. (Transilv.; în vechea organizare administrativă, în expr.) Sedrie orfanală = instanță specială pentru administrarea averii minorilor orfani și pentru rezolvarea chestiunilor tutelare.

SEDRIE, sedrii, s. f. (În vechea organizare administrativă din Transilvania; în expr.) Sedrie orfanală = instanță administrativă constituită pentru supravegherea averii minorilor orfani și pentru rezolvarea chestiunilor tutelare.

sedrie, sedrii, s.f. (înv. și reg.) adunare a nobililor dintr-un ținut.

sédrie, sedrii, s.f. (arh.) Scaun de judecată: „Deci magistrul citând pe numiții înaintea sedriei, ei s-au înfățoșat cu o mulțime înarmată…” (Mihaly, 1900: 458; dipl. 190). (Trans.). – Lat. sedria (MDA).