păioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 82^v/26 / V: (reg) păiere, pări~, pei~, peri~, pui~ / P: ~pă-ioa~ / Pl: ~re, (reg) ~ori / E: ml palliola] (Pop) 1 Văl cu care își învelesc fața femeile de la țară, ca să se apere de soare. 2 Văl de mătase cu care se îmbrobodesc femeile de la țară în zilele de sărbătoare. 3 Țesătură fină și străvezie de in, de bumbac sau de mătase. 4 (Spc) Giulgiu. 5 (Spc) Tifon. 6 Cămașă făcută dintr-un material subțire. 7 (Îvr) Păienjeniș. corectat(ă)

PĂIOARĂ, păioare, s. f. (Regional) Țesătură fină, văl subțire. V. giulgiu. Cest fel de legi au sămănare: Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară, A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348. Cîrpa-i dalbă păioară, Păioară gălbioară. BIBICESCU, P. P. 239.

PĂIOARĂ ~e f. 1) Țesătură fină de in, de bumbac sau de mătase. 2) Văl confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<lat. palliola

păioară f. Buc. văl: (Domnița) la fereastră s’arată pe obraz cu păioară POP. [Lat. PALLIOLA, mântăluță].

păĭoáră (oa dift.) f., pl. e (lat. palliola, pl. [considerat ca f. sing.], d. palliolum, dim. d. pallium, manta, gĭulgĭ, macat. V. paliez). Est. Nord. Văl, hobot.

păiere ssp vz păioară corectat(ă)

părioară sf vz păioară

peioară sf vz păioară

perioară² sf vz păioară

puioară² sf vz păioară

păioară (reg.) (desp. -ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păioară (reg.) (-ioa-) s. f., g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păioară s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. păioarei; pl. păioare

păioară (păioare), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79.

PĂIOARĂ s. v. giulgiu, lințoliu, păienjeniș, pânză, plasă.

păioară s. v. GIULGIU. LINȚOLIU. PĂIENJENIȘ. PÎNZĂ. PLASĂ.

păioáră, păioare, (pălioară), s.f. Țesătură subțire de in; voal: „Era pălioara de pe mort, de pe obraz” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 135). – Lat. palliola „togă; giulgiu; cuvertură de pat” (DEX, MDA).

păioară, păioare, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea, 1924). – Lat. palliola „togă; giulgiu; cuvertură de pat” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

păioară, -e, s.f. – Țesătură subțire de in; voal (Bârlea 1924). – Lat. palliola.