promitere sf [At: ALECSANDRI, S. 163 / Pl: ~ri / E: promite] (Înv) Promisiune (1).

PROMITERE, promitem, s. f. Acțiunea de a promite; (concretizat, rar) promisiune. Această promitere e foarte prețioasă pentru mine. ALECSANDRI, S. 163.

PROMITERE s.f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. [< promite].

promite vt [At: CALENDARIU (1794), 12⁴/10 / V: (reg; cscj) ~iți / Pzi: promit / E: lat promittere, fr promettre] 1 (Înv) A prevesti¹ (1). 2 (Înv) A anunța. 3 A-și lua obligația, angajamentul de a face ceva pentru altcineva Si: a făgădui. 4 (Fig; rar) A sorti. 5 A prezenta perspective favorabile, temeinice, certe etc. 6 A da speranțe.

promiți v vz promite

PROMITE, promit, vb. III. Tranz. 1. A se angaja, a-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. Promite-mi că n-ai să uiți ecuațiile de gradul al treilea. Promite-mi c-ai să înveți. Promite-mi c-ai să treci corigența. SEBASTIAN, T. 182. Remite-i din parte-mi cărțile ce i-am fost promis. CARAGIALE, O. VII 4. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. 2. Fig. A lăsa să se prevadă, să se spere, a deschide o perspectivă favorabilă. Căutau a găsi vreo altă carieră care le promitea cel puțin un adăpost și o bucată de pîne la bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 346. ◊ Absol. Un copil care promite.

PROMITE vb. III. tr. 1. A se angaja, a-și lua obligația, a făgădui. 2. (Fig.) A da speranțe; a asigura. [P.i. promit. / < lat. promittere, cf. fr. promettre].

PROMITE vb. tr. 1. a-și lua obligația, a se angaja; a făgădui. 2. (fig.) a da speranțe; a oferi perspective promițătoare. (< lat. promittere, fr. promettre)

A PROMITE promit tranz. 1) A consimți să dea în mod verbal; a făgădui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a făgădui. A promis să intre. 3) fig. A arăta cu anticipare. Toamna promite să fie bogată. /<lat. promittere, fr. promettre

promite v. 1. a făgădui, a se îndatora de a zice, a face sau a da ceva; 2. a asigura că va fi ceva: îți promit că va reveni; 3. a da speranțe: acest copil promite mult.

*promít, -mís, a -míte v. tr. (lat. promittere. V. ad-mit, tri-met). Făgăduĭesc, asigur că voĭ face, că voĭ da, că se va face: îțĭ promit că voĭ plăti, că nu voĭ refuza, îțĭ promit o recompensă. V. intr. Daŭ speranțe: copilu, via promite. V. vătuĭesc 1.

promitere s. f., pl. promiteri

promite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promit, 2 sg. promiți, 3 sg. promite, perf. s. 1 sg. promisei, 1 pl. promiserăm, m.m.c.p. 1 pl. promiseserăm; conj. prez. 1 sg. să promit, 3 să promită; ger. promițând; part. promis corectat(ă)

promite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promit, 1 pl. promitem, perf. s. 1 sg. promisei, 1 pl. promiserăm; conj. prez. 3 să promită; part. promis

promite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promit, 1 pl. promitem, perf. s. 1 sg. promisei, 1 pl. promiserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. promită; part. promis

promite (promit, promis), vb. – A făgădui. Fr. promettre, conjug. ca a trimite. – Der. promisiune, s. f., din fr. promesse tratat ca mission față de mettre, admission față de admettre etc.; promițător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s. n., din fr. compromis.

a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil, a promite (cuiva) tot ce își dorește.

PROMITERE s. v. angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.

promitere s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÎNT. FĂGĂDUIALĂ, FĂGĂDUINȚĂ. LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ.

PROMITE vb. v. angaja.

PROMITE vb. v. anticipa, anunța, prevesti, vesti.

promite vb. v. ANTICIPA. ANUNȚA. PREVESTI. VESTI.

PROMITE vb. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se însărcina, a se obliga, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a se adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (~ să facă următoarele...)

Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois (fr. „A promite e nobil, a se ține de promisiune e ceva burghez”) – În vreme ce nobilimea se mulțumea să facă promisiuni fără să le respecte, burghezia era interesată să le și onoreze. Este un proverb derivat din altul: promettre et tenir sont deux (a promite și a respecta promisiunea sînt două lucruri diferite). Adică: una-i a făgădui și-alta e a împlini. Se adresează, de obicei, persoanelor care nu-și onorează promisiunile, nu-și respectă cuvîntul dat. FOL.