PREȚĂLUI, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (învechit și popular) A aprecia (în bani) valoarea unui obiect; a evalua. Măria-sa cercetă darurile, cumpănindu-le în mîni și prețăluindu-le. SADOVEANU, Z. C. 243. Erau 23 [de galbeni] și tot bucăți măricele, unele cît un ban de zece; îi măsurăm și-i prețăluiam. VLAHUȚĂ, O. AL. I 264. ♦ A pune preț pe ceva; a cinsti după merit; a aprecia. Oamenii prețăluiau cîntarea lăutarului. PAS, L. I 9.