PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.