PERISTOM, peristomuri, s. n. (Zool.) Orificiu bucal sau regiune din jurul acestuia la unele nevertebrate, care ajută la colectarea hranei. ♦ (La gasteropode) Regiune îngroșată din jurul cochiliei, care secretă o substanță din care se formează cochilia. – Din fr. péristom.

peristom sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr péristome] 1 Regiune care înconjoară gura la unele animale inferioare cum sunt infuzorii. 2 Parte de la marginea cochiliei unor melci, formată dintr-un număr de dințișori vizibili după căderea operculului.

PERISTOM, peristomuri, s. n. (Zool.) Orificiu bucal sau regiune din jurul acestuia la unele nevertebrate. ♦ (La gasteropode) Regiune îngroșată din jurul cochiliei, care secretă o substanță din care se formează cochilia. – Din fr. péristom.

PERISTOM s.n. 1. Regiune care înconjură gura la unele animale inferioare, cum sunt infuzorii. 2. (Bot.) Partea de la marginea unor mușchi formată dintr-un număr de dințișori vizibili după căderea operculului. [< fr. péristome, cf. gr. peri – împrejur, stoma – gură].

PERISTOM s. n. 1. regiune care înconjură gura la ciliate. ◊ margine a deschiderii cochiliei la moluștele gasteropode. ◊ orificiu bucal, mai larg, în partea ventrală și în mijlocul unei plăci madreporice, la echinide. 2. (bot.) marginea superioară a deschizăturii capsului sau a urnei, cu dințișori higroscopici, la mușchi, servind la răspândirea sporilor. (< fr. péristome)

peristom s. n., pl. peristomuri