periost sn [At: AMFILOHIE, G. F. 257^r/13 / V: (înv) ~io / P: ~ri-ost / Pl: ~uri / E: fr périoste, it periostio] 1 Membrană conjunctiv-fibroasă care învelește osul. 2 (Îs) ~ alveolar Țesut fibros conjunctiv care se află în spațiul dintre alveola dentară și rădăcina dintelui și care fixează rădăcina în alveolă.

PERIOST s. n. sg. Țesut fibros care învelește osul. Periostul este agentul activ în formarea continuă a noii materii osoase. ANATOMIA 139. – Pronunțat: -ri-ost.

PERIOST s.n. Țesut fibros care acoperă osul. ◊ Periost alveolar = țesutul fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. [Pron. -ri-ost. / < fr. périoste, gr. periosteon < peri – în jur, osteon – os].

PERIOST s. n. membrană conjunctiv-fibroasă care acoperă osul. ♦ ~ alveolar = țesut fibros dintre alveola dentară și rădăcina dintelui. (< fr. périoste, gr. periosteon)

PERIOST ~uri n. anat. Înveliș extern al oaselor. [Sil. -ri-ost] /<fr. périoste

*perióst n., pl. urĭ (vgr. periósteon, d. peri, în prejur, și ostéon, os). Anat. Membrana fibroasă care acopere osu.

periostio sn vz periost

periost (desp. -ri-ost) s. n., pl. periosturi

periost (-ri-ost) s. n., pl. periosturi

periost s. n. (sil. -ri-ost), pl. periosturi

PERIÓST (< fr.; {s} peri- + gr. osteon „os”) s. n. (ANAT.) Membrană conjunctiv-fibroasă alburie care învelește osul, cu excepția părților acoperite de cartilaj; se unește cu osul prin numeroase fascicule de fibre colagene și vase sangvine; de p. se fixează mușchii, ligamentele și fasciculele tendinoase. La nivelul p. se realizează creșterea în grosime a osului și formarea calusului. după fractură. ♦ P. alveolar = periost care fixează rădăcina dintelui în alveolă.