prahaiță sf [At: SĂGHINESCU, V. 64 / V: (reg) parh~, pârh~, ~aghiță, ~aviț s, ~aviță, prohabiță, prohaviță, sparh~ / Pl: ~țe / E: bg прахавица] 1 Ciupercă cu carne albă și comestibilă în prima fază de dezvoltare, mai apoi măslinie și brună-roșcată și care, la maturitate, se deschide la vârf lăsând să iasă sporii în formă de praf brun-roșcat ori gălbui închis, praf folosit în medicina populară (Bovista plumbea). 2 (Reg; îe) A nu se alege nici pârhaița (de ceva) A se sfărâma foarte tare. 3 (Reg; îae) A se distruge în întregime. 4 (Reg; îae) A nu se alege nimic din ceva.

parhaiță sf vz prahaiță

pârhaiță sf vz prahaiță

prahaghiță sf vz prahaiță

prahaviț s vz prahaiță^[1] corectat(ă)

prahaviță sf vz prahaiță

prohabiță sf vz prahaiță

prohaviță sf vz prahaiță

parháiță, V. prahaviță.

praháviță, praháiță, parháiță și pîrháiță f., pl. e (bg. prahavica, d. prah, praf. Cp. cu plescaviță). Est. O cĭupercă mică comestibilă cînd e tînără (bovista plúmbea). Cînd îmbătrînește, se deschide la vîrf și scoate un praf compus din sporiĭ eĭ. Cu ĭasca produsă de ĭa, se afumă roĭu cînd vreĭ să alungĭ albinele ca să retezĭ stupu. O varietate a eĭ, lycoderdon bovista, dă asemenea o ĭască foarte bună. – Pop. prahaγiță. La Bărb. Ind. 130 proháviță, vsl. prŭhavica.

prahaiță (-țe), s. f. – Ciupercă (Bovista plumbea). – Var. prahaviță. Bg. prahavica (Tiktin), de la prah „praf”, datorită prafului de spori pe care îl eliberează la maturitate. Cf. praf. Este dubletul lui prohaviță, s. f. (buretele-cerbilor, Lycoperdon), cf. celălalt nume sp., pedo de lobo.

prahaiță, prahaițe, s.f. (reg.) ciupercă comestibilă de culoare măslinie.