OȚELI (-elesc) I. vb. tr. 1 A preface sau a îmbrăca un fier cu oțel; a căli ¶ 2 Ⓕ A întări: să-ți oțelești sufletul în necazuri (D.-ZAMF.). II. vb. refl. 1 A se întări ca oțelul, a se căli ¶ 2 Ⓕ Ⓟ A se îmbăta: tot pe rînd umbla plosca de la unul la altul... pînă ce se oțeliră ca tunul (RET.).