OGOI (-oesc, -oiu), ‼OGOIA (-oiu) vb. tr. și refl. Olten. Mold. Tr.-Carp. A (se) potoli, a (se) astîmpăra, a sta liniștit locului: calul de sărituri și de asvîrlituri nu s’au ogoit, pînă nu l-au aruncat de pre sine gios (CANT.); părinții au început s’o ogoeasă și s’o mîngîie (SB.); ogoaie copilul, nu vezi cît de tare plînge? (ȘEZ.); ia mai bine ogoește-te oleacă (CRG.); împărații nu se luptă iac’așa ca ciobanii, să-și dea o trîntă, două ș’apoi iar să se ogoaie (RET.) [comp. srb. ugojiti].