ODIHNI vb. IV. Refl. (Folosit și intranz.) 1. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recîștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. Dumnezeu... a șaptea zi odihni de toate. moxa, 346/36. Ieși... ca un plugariu în țarina sa să trudească, iară nu să odihnească. varlaam, c. 276, cf. 192. Să meargă acasă și să se odihnească pînă luni dimineața (a. 1640). gcr i, 89/36. Sîmbătă odihniră cum era porunca. n. test. (1648), 102^v/20, cf. st. lex. 164r¹/3. Ședzu să odihnească. dosoftei, v. s. noiembrie 133^r/15. De dimeneața pînă în sară nu odehni în țarină nemică. biblia (1688), 192²/41, cf. 2¹/26. Și ieșind Adriiaș den coliba ciobanului, s-au lăsat supt un brad să odihnească puțintel. n. costin, l. 593, cf. anon. car. Mihai Vodă și-au tras oastea îndărăpt și au odihnit cu toții. șincai, hr. ii, 259/25. [Un] bătrîn care să odihnește după munca sa. marcovici, d. 3/13. Să lăsăm pe Robinson ca să se odihnească pănă mîne. drăghici, r. 59/19. Iar cînd obositul, cuprins de fiori, Vrea să s-odihnească în poieni cu flori, Florile îndată se prefac în spinuri. alecsandri, p. iii, 246. Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. eminescu, o. i, 132. Acum deodată, pănă te-i mai odihni, ia furca în brîu. creangă, p. 5. Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă. caragiale, o. ii, 243. Să ne odihnim puțin, stăpîne. ispirescu, l. 6. Nu șezi oleacă pe brazdă? Te mai hodinești. săm. v, 568. De odinești oleacă, îmi trece și mie. delavrancea, o. ii, 252. Nu se poate să nu se odihnească măcar cîteva minute. rebreanu, r. i, 155. Am lăsat caii să se odihnească puțin. camil petrescu, u. n. 227. Eliberați de greaua povară a urcușului, plămînii se odihneau. bogza, c. o. 27. Ne odihnim, reluăm cercetările, încercăm, vedem, și dacă izbutim, foarte bine. baranga, i. 184. El au întrat în curte și s-au hodinit. sbiera, p. 23. De drum s-a fost obosit, Puțintel s-a hodinit. doine, 15. Fata babei... o pîra pe fata moșneagului cînd se mai hodinea și ea. șez. v, 65. Mai ședeți, să hodinim, Mai ședeți, să mai bem vin. Mat. folk. 1 248. Păltinior cu frunza lată, Mare ți-i umbra rotată, Ori mă lași un ceas subt ea Să odin cu mîndra mea. l. costin, m. b. 16. Unde Florean se hodinește, Iarbă bună nu mai crește. (Focul). gorovei, c. 152. ◊ Fig. Și au odihnit pămîntul patruzeci de ani. biblia (1688), 180¹/38. Ziua de mult trecuse; natura obosită... Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai ușor vînt. alexandrescu, m. 25. Coșurile de încărcat se odihneau și ele, goale, răsturnate. bart, s. m. 59. Nici după ce s-a-ntemeiat amurgul, ninsoarea tot nu s-a hodinit, a lucrat înainte la războiul ei uriaș. v. rom. noiembrie 1953, 103. ♦ Tranz. (adesea fact.) A lăsa să stea la odihnă (1), a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui pe cineva. Vreveri, părinte, să te eu în chilie me și să te odinesc? (a: 1692). gcr i, 304/30. După ce au sosit la locul ce se numește Vasterne, au odihnit oastea. șincai, hr. i, 225/12. Aș vrea să fiu... O perină pe care cu drag să-l odihnesc. macedonski, o. i, 269. La cantonul lui Dragomir, o căruță venită dinspre Ivești își hodinea caii. popa, v. 125. Războinicii albiți în furtunile bătăliilor își odihneau ciolanele trudite. sadoveanu, o. i, 9. Odihnim caii. camil petrescu, o. ii, 149. Și dreptatea lui tocmește Scaunul ce-l odihnește. teodorescu, p. p. 113. Omul acesta, de breasla lui ciubotar, i-a primit foarte bine, i-a ospătat și hodinit. șez. i, 260, cf. alr i 811/808, alr ii 5 668/682. ◊ Fig. Ia, să mai odihnesc oleacă aste bătrînețe! creangă, p. 24. Tot mai des își odihnea privirile asupra fetei. agîrbiceanu, a. 510. ◊ Refl. La o fată mare de crai... Acolo să lăcuiești, Acolo să te hodinești, Acolo să păstorești. Mat. folk. 1 597. ♦ A se opri (pentru puțin timp), a poposi. Vin pasările ceriului și odihnesc spre stîlpurele lui. coresi, ap. gcr i, 17/12. Nicolae Mavrocordat... au odihnit la fîntîna lui Radul Vodă. șincai, hr. iii, 251/23. Cîți drumari pe drum or trece Toți să beie apă rece; Toți ar bea și hodini Și bine ți-ar mulțămi! doine, 114. 2. (În practica agricolă din trecut, despre un teren) A sta, a rămîne necultivat, de obicei pe timp de un an, pentru a deveni mai productiv. Acealea se zic ogoare care într-un an se seamănă cu bucate de toamnă, într-altul cu bucate de primăvară și întru al treilea se lasă de odihnesc. economia, 19/12. Pămîntul cel obosit și vechiu... să se odihnească. i. ionescu, c. 33/8. 3. A se întrema, a se reface prin somn; a dormi. cf. palia (1581), ap. gcr i, 36/1. Și ziseră ba, în uliță vom odihni. biblia (1688), 12²/2. Te dai în laturi, într-un adăpost și te odihnești. neculce, l. 92. Lama s-au culcat să se odihnească. drăghici, r. 100/12. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum, a stîns lumînarea, odată se trezește că-i smuncește cineva perna de sub cap. creangă, p. 302. Noaptea asta nu ne odihnim noi de loc? caragiale, o. ii, 247. Îl puse într-o cămară să se odihnească nițel. ispirescu, l. 125. Oamenii mîncară cu toții și puseră capetele jos să se odihnească. sandu-aldea, u. p. 48. Zeus în patu-i, ...cînd este cuprins de dulcele somn, odihnește. murnu, i. 21. Sînt obosit, copii, nu mai pot... – Tocmai. Ar trebui să te duci să te odihnești. baranga, i. 181. Pîn’eram de nu iubeam, Unde mă culcam, dormeam; Dar acum, de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. jarnIk-bîrseanu, d. 12. Fă-ți numai o sapă, o lopată, un hîrleț, o greblă și apoi te culcă de te hodinește! sbiera, p. 159. Dar cum te hodiniși astă noapte, Stane? întrebă smeoaica. reteganul, p. iv, 19. Dorul mîndrei de n-ar fi, M-aș culca, m-aș hodini. doine, 55. Somn mi-e, maică, și-aș dormi Și n-am pat d-a odini! bibicescu, p. p. 13. Aș trăi, cum aș trăi, Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. păsculescu, l.p. 228, cf. alr i 308/194, 283, 424, alr ii 3 233/682. Tătă ziua să cosim, Noaptea să ne hodinim. ant. Lit. pop. i, 145. ◊ Tranz. Expr. A odihni bucatele (sau mîncarea) = a se culca după masa de la amiază; a-și face siesta. Ceilalți mai rămîn oleacă sub răchită la umbră, să odihnească bucatele. creangă, a. 144. Cum stam... de-a curmezișul divanului, ca să mai odihnesc mîncarea de la prînz, deodată ușa se dă de perete. i. botez, b. i, 95. Boierul, cît de sărac, tot își odihnește bucalele după masă. zanne, p. iv, 279. 4. (Mai ales în limbajul bisericesc) A dormi somnul de veci, a fi mort; a zăcea în mormînt. cf. dosoftei, v. s. noiembrie 167^v/23. Sub o cruce tristă, Vesela artistă Odihnește-acuma singură-n mormînt. alecsandri, p. i, 229. Sînt cincisprezece ani de cînd eram la această masă cu... mai mulți alții cari odihnesc acuma cu toții.contemporanul, ii, 220. Vînturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau. Iar străinul se odihnea sub glii. sadoveanu, o. i, 111. ♦ Tranz. fact. A da cuiva odihnă veșnică. Cînd din lume mi-i duce, Mă vei odihni cu dulce. dosoftei, ps. 19/16. Pre răposații robii tăi odihneaște-i. mineiul (1776), 203^r2/12. De acolo să-l odihniți în locul unde m-a rugat robul meu Vasile. marian, i. 185. Părintele cînta: Hodinește, Doamne, pre robul tău. t. popovici, se. 72. Bucata de pămînt ce l-a crescut pe el și pe părinții lui, aceea trebuie să-l și odihnească. sevastos, n. 73, cf. alrm ii/i h 223/141. ◊ Expr. Domnul (sau Dumnezeu să) îl odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. Creștinul ista, Domnu-l odihnească! alecsandri, p. i, 41. Dumnezeu să odihnească pe moș Țandură și pe tovarășul său. creangă, a. 16. Mă știu ce copil sărac și umil am fost, necăpătînd de la răposații mei părinți – Dumnezeu să-i odihnească! – decît sănătate. caragiale, o. vii, 299. Era un călugăr... da a murit de mult... Dumnezeu să-l odihnească! galaction, o. 40, cf. h ii 120, alrm ii/i h 223/141. 5. (Învechit) A se potoli, a se calma, a se liniști; a avea liniște, pace (din partea cuiva); a se astîmpăra. Eu mă voiu duce în rai și de acolo voi aduce oareșce. Vedea-veri și te veri odihni (a. 1600-1625). gcr i, 63/32. S-au odihnit și s-au mulțămit, după giudecata dumilorsale (a. 1779). uricariul, xxi, 393. Și iarăș nu se odihni domnul nici cu aceasta (sfîrșitul sec. xviii). let. iii, 263/5. În iarna aceasta încă nu s-au odihnit turcii de Mihai Vodă. șincai, hr. ii, 256/16. De atunci neîncetat văd capul acela și mi-e tot frică! Nu pot să mă odihnesc. negruzzi, s. i, 147. Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. bacalbașa, s. a. 37. Cînd eram copilaș mic... Nu mă hodineam nimic. Mat. folk. 377. ◊ Fig. Filosofia caută tăceare și să odihneaște în privirea lucrurilor, dară ritorica va să tune și cu limba. molnar, ret. 55/16. ◊ Tranz. Va cînta întru alăuta lui și te va odihni. biblia (1688), 207¹/44. Îl odihni ca să nu aibă nici o grijă. mineiul (1776), 34^v2/10. Ciobanu... dulăi odihnea, Pe gînduri cădea. teodorescu, p. p. 435. ♦ A fi mulțumit, satisfăcut, împăcat (cu ceva). Iar cînd vreo parte cu hotârîtura dumnia voastră nu s-ar odihni, să le dați zi de soroc să vie la divan (a. 1778). uricariul, xvi, 128. Pentru domniea acestui domn, ...ne vom odihni cu vorba istoriei (sfîrșitul sec. XVIII), let. iii, 183/22. Iar fiind pricina într-alt chip și nu să va odihni vreo parte, să-i sorocească la divan (a. 1822). doc. ec. 254. ◊ Tranz. [Cel osîndit] de o va odihni cu mulțumită și fără de vîrteală hotărîrea judicății, nu mai rămîne a se osîndi la judicata cea viitoare. odobescu, s. i, 275. 6. A se sprijini, a se rezema. Privea umerii lui lați și abia-și stăpîni dorința de a-și pune mîna să se hodinească pe ei. agîrbiceanu, l. t. 317. Hod’in pi-un cot. alr ii/i h 98/836. ◊ Tranz. Văzu cum își odihnește femeia lui brațele pe brațele lui Tănase. rebreanu, nuv. 45, cf. vasiliu, c. 69. 7. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. cf. gcr i, 66/22, dosoftei, ps. 14/3, 36/6. Tăcerea se odihnea pe buzele muritorilor. marcovici, c. 106/8. Căsuța lor odihnește ceva mai la o parte. dunăreanu, ch. 103. La lumina verde, concentrată de abajur, se odihnea sub lampă un roman. bassarabescu, s. n. 146. Negurile Moldovei odihneau încă pe ape, totuși, pe ici pe colo, undele clipeau în lumina zorilor. sadoveanu, o. i, 226. În scara șelei, ...în locul cizmei lustruite... hodinea lat o opincă măroaie. galan, z. r. 215. Aparate de măsurat... odihnesc în rafturile magaziilor. scînteia, 1960, nr. 4 850. – prez. ind.: odihnesc. – Și: (popular) hodini (prez. ind. și hodin, accentuat și hodin), (regional) odini (prez. ind. și: odin), odicni (alrm ii/i h 153), odigni (alr ii 5 668/727), hodigni (alr i 811/798), hudini (ib. 811/339), (neobișnuit) odehni, odeni (teodorescu, p. p. 362) vb. IV. – Din bg. отдихна.