OBLEAGĂ sf. Băn. Olten. 1 🚜 Pămînt cultivabil pe care-l lași să se odihnească un an și servește ca pășune; pîrloagă ¶ 2 Băn. Fînul ce se culege de pe un astfel de loc ¶ 3 Olten. Ceea ce rămîne din fîn, după ce au mîncat vitele (CIAUȘ.) [comp. vsl. oblĕgati „a sta culcat”].