OBIECTIVITATE s. f. 1. Însușire a ceea ce există în mod obiectiv (I 1). cf. ȘĂINEANU, BĂRCEANU, ALEXI, W. Trebuie bine înțeleasă noțiunea de obiectivitate a valorii estetice. CONTEMP. 1958, nr. 593, 3/5. 2. Nepărtinire, imparțialitate. Arta dramatică are să expună conflictele, fie tragice, fie comice, între simțirile și acțiunile omenești cu atîta obiectivitate curată încît... să ne poată emoționa, MAIORESCU, CR. II, 188. Mai este o categorie foarte mică... dar pe care, pentru interesul obiectivitătii cercetării de față, nu trebuie s-o dăm uitării, CARAGIALE, O. v, 247. – Obiectiv + suf. -itate, după fr. objectivité.