OBIECTIVISM s. n. 1. (Ieșit din uz) Obiectivitate (2). Ce este regretabil este că acest om luminat... căruia i se atribuia și care își atribuie mult obiectivism, a alunecat mai mult deodată și a autorizat aproape excesele aduse in dezbateri, MACEDONSKI, O. IV, 124. Caragiale, cu tot obiectivismul său..., găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare. IBRĂILEANU, SP. CR. 223. 2. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire. Marxism-leninismul se opune cu hotărîre obiectivismului burghez în problemele culturii – ale științei, literaturii și artei. GHEORGHIU-DEJ, R. 152. O astfel de prezentare... este manifestarea fondului reacționar al obiectivismului burghez. CONTEMP. 1949, nr. 126, 3/1. Una din condițiile lichidării denaturărilor subiectiviste în știința economică este lupta împotriva oricăror forme de manifestare a obiectivismului burghez. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 55. Materialismul dialectic ajută pe cercetători, pe oamenii de știință în înțelegerea și descoperirea legilor, ferindu-i de obiectivism, CP 1960, nr. 1, 26. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – Obiectiv + suf. -ism. cf. germ. Objectivismus, rus. объективизм.