NĂTÎNGIE sf. 1 Tîmpenie, neghiobie, prostie: nătîngia bărbatului de care rîdea tot satul (ISP.) ¶ 2 Neîndemînare, nepricepere, stîngăcie; lăsînd această... lucrare a se face cum se vor pricepe acei ce în nătîngia și sgîrcenia lor s’au scumpit la semănat (ION.) ¶ 3 Încăpățînare, îndărătnicie: cu toată nătîngia sa, am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori (NEGR.); nu-i vorbă, că și nătîngia unor bătrîni era mare (CRG.) [nătîng].