NĂRAV (pl. -vuri) sn. 1 †Deprindere, obiceiu, fel de a se purta: greu și foarte’ncet... se desrădăcinează obiceiurile și ~urile vechi (CAR.); cîte puțintel cîte puțintel, se face om cu ~ bun și desăvîrșit, de bună treabă și lui și și altora (ȚICH.) ¶ 2 Deprindere rea, obiceiu rău: a prinde ~, a se învăța cu ~; Și un ~ rău cu sine trage pe un altul mai rău (PANN); om bun, dar cu ~ul dracului (ZNN.); (P): ~ul din fire n’are lecuire; (P): lupul își schimbă părul, dar ~ul ba 👉 LUP1; calul e cu ~, are deprinderi, apucături rele, se poticnește, se sperie, svîrle cu picioarele, trîntește călărețul, etc. [vsl. nravŭ].