NĂMAIE s. f. (Regional) Vită (cornută). cf. anon. car. Ne luarăm nămaiele cu noi. murnu, o. 179, cf. gr. s. i, 173, ii, 320, dr. ii, 780, vI, 507, ix, 291, bl i, 36. Vitele... cornute..., numite pe alocuri și nămaie. pușcariu, l. r. i, 351, cf. 224, ROSETTI, i. l. r. i, 115, id. L r. iv , 61, h xviii 25. Du-t'e dumńeata șî caută La oblîncu calului, C-am un cap d’e nămaie, D’e mi-l bagă la căldaŕe, Ḋe-m fă ŝeva d’e mîncaŕe. DENSUSIANU, Ț. H. 177. – pl.: nămăi și nămaie. – Și: nămăi subst. bl i, 36. – lat. animalia.