NUTREȚ s. n. 1. Hrană de origine vegetală sau (rar) animală folosită pentru alimentarea animalelor domestice erbivore; furaj, (regional) nutriment (2), notrete. Da foc și caselor și nutrețelor. n. costin, let. ii, 66/11. Sfîrșisă oamenii nătrețele, de agiunsese stogul de fin 10 sau 12 lei. neculce, l. 316. Unde mergea tot da foc, arzînd și pîine și nutreț (a. 1729). mag. ist. iii, 91/13. Paiele... se întrebuințează pentru notreț la vite. economia, 54/20. Nefiind nici notreț, au perit mulțime de dobitoace de ger și de foame (a. 1808). cat. man. ii, 68, cf. budai-deleanu, lex., lb. Spre sfîrmarea și mestecarea nătrețului... au sugătoarele fălci cu dinți înșirați. J. cihac, i. n. 14/10. De n-am fi avut trebuință de dînsele..., niciodată nu le mai purtam de grijă pentru nătrețul lor. drăghici, r. 66/15. Adună niște notreț. calendariu (1844), 171/19. Fînul se dă în iesle portative... pentru a nu se face risipă de nutreț. i. ionescu, d. 173. Sătenii au început a sămăna parîng pentru nutrețul vitelor. id. p. 404, cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 182, PAMfile, a. r. 149. Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele, duc lipsă de nutreț. anghel-iosif, c. m. ii, 20. Se întorcea în grajdul în care îl aștepta nutrețul. gîrleanu, l. 113. Cînd o fi de cărat nutreț pentru vite, o să-ți mai ajute și tata. bujor, s. 38. Au vorbit puține lucruri despre vreme, despre nutrețul vitelor. sadoveanu, b, 163. Vite nu putem ținea dacă nu-i nutreț. rebreanu, r. i, 199. Vedem și coasele cum zboară, Tăind nutrețul meu a patra oară. arghezi, c. o. 176. Ca să cruțe nutrețul din sat..., își trimeteau și ei oile sus, la munte. camil petrescu, o. i, 153. S-au rînduit oamenii la paza căruțelor și și-au adus nutreț și de mîncare de acasă. galan, z. r. 73. Mîncarea dobitoacelor se zice nutreț. h vii 185. Abia ai dat nutreț la vite. sbiera, p. 253. Nutreț (fîn, paie, coceni etc.). ciaușanu, v. 183. Țarcul de nătreț. chest. ii 414/185. Dacă plouă mereu iă cam rău, putrezește notrețu. alr i 325/748, cf. 933/156. Am notreț dăstul pă iarnă. alr ii 3 192/182. Nătreț pîntru viti. ib. 5 194/414. Nutreț de ovăz. ib. 5 194/987, cf. a i, ii, iii, iv, alr sn i h 212. ◊ expr. (Regional) A-i pune (cuiva) nutreț pe darac = a căuta să facă rău cuiva, prefăcîndu-se că-i voiește binele. cf. zanne, p. v, 251. 2. p. gener. (Învechit și popular) Hrană (pentru animale). Toate fructurile... tuturor fiarelor pămîntului spre notreț (hrană) să fie. teodorovici, i. 372/20. Un feli de urs a căruia nătreț sînt numai furnicile. ar (1837), 39¹/15. Nătrețul tău este numai de lucruri spurcate. ib. (1839), 31²/60, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., lm. Diomede le da nutreț [iepelor] numai carne de oameni. ispirescu, u. 48. Spuie corbii munților Și fiarele codrilor Care-a fost nutrețul lor? alecsandri, p. p. 214. ◊ Fig. Nutrețul sufletesc mai bine-mi prinse ca fierturile de castraveți acri. codru-drăgușanu, c. 144. ♦ (Învechit, rar) Valoare nutritivă (1) a unui aliment. Paiele... au puțin nutreț în sine. i. ionescu, c. 223/2. ♦ (Învechit, rar) Hrănire. Cf. polizu. – pl.: nutrețuri și (învechit și popular) nutrețe. – Și: (învechit și popular) nătreț, notreț, (regional) nutreță (alr i 938/217, 270) s.f., nitreț (alr sn i h 121/537), notrieț (ib. h 121/29), notriț (alr i 938/93), motrieț s.n. - lat. nutricium.