* novémbre m., gen al luĭ (lat. november, d. novem, noŭă, fiindcă la Romanĭ vechĭu an începea în Martie, și decĭ Novembre era luna a noŭa). A XI lună a anuluĭ. – Vechĭ Noevrie și Noenvrie (scris -mvrie, după mgr. Noemvrios; vsl. noĭenvriĭ și -ĭevriĭ). Azĭ (maĭ des, dar nu maĭ bine) Noembre.