nezăbavă sf [At: N. COSTIN, L. 590 / Pl: ~ve / E: ne- + zăbavă] (Înv) 1 Lipsă de zabavă. 2 (Îlav) ~ vremea Nu peste multă vreme Si: curând, grabnic, repede.

nezăbavă s.f. (înv.) rapiditate, iuțeală, repeziciune, grabă.

NEZĂBAVĂ s. f. (Învechit) Negativ al lui zăbavă. (Expr.) Nezăbavă vreme = nu peste multă vreme; curînd, repede, grabnic. Iară Rodolfu, împăratul nemțăscu, nezăbavă vreme, au trimis sol la Jicmont. n. costin, l. 590. – Pref. ne- + zăbavă.