NEVlSCĂ s. f. (Regional, mai ales în Maram., Ban. și Transilv.) Nevăstuică (II 1) (Mustela nivalis). cf. klein, d. 203, lb, gheție, r. m., alexi, w., vaida. De nevitcă sînt și descîntece. ȘEZ, III, 204, cf. t. papahagi, m. 227. D’iscîntă d’i navîscă șî d’i șęrpi. arh. folk, v, 157, cf. ALR I 1 173, MAT. DIALECT. I, 82, GLOSAR REG. – pl.: neviști și neviște. – Și: nevișcă (caba, săl. 91, alr i 1 173/259, 266, 269, 270, 281, cv 1950, nr. 11-12, 40), nevicică (rl vi, 210, alr i 1 173/215, 360, 363; pl. nevicice, alr i 1 173/363), nevitcă, nevîscă (alr i 1 173/80), navîscă, năvîscă (klein, d. 203, lb, alr i 1 173/35, 90, 94, 96, 116, 308, 315), nivicică (alr i 1 173/214, 268; pl. niviști, ib.) s. f., nivisc (ib. 1 173/295; pl. nivischi, ib.) s. m., niviscă (ib. 1 173/305, 320, alr ii/284, glosar reg.), nivițcă (glosar reg.) s. f. – Din ucr. невистка „noră”.